This, my dear friends, is a MUST READ for all! And the best part is .... all it takes is probably 2-3 hours to finish this book! Isn't that grrreat?
Eric-Emmanuel Schmitt
(born March 28, 1960 in Sainte-Foy-lès-Lyon, Rhône) is a Belgian dramatist, novelist and fiction writer.
Schmitt covers a variety of themes in his work. "Golden Joe" takes a look of the cynical attitudes to life of those involved in high finance. In "Variations énigmatiques", the author gives voice to two very different men, who discuss their own philosophies of life and love - as it turns out, both were in love with the same woman. "Le Libertin" is a historical drama about the life of philosopher Denis Diderot and a film version was released in 2000.
In addition to his plays, Schmitt has written a number of successful novels and short fiction, including La Secte des Égoïstes (1994), Oscar and the Lady in Pink (Oscar et la dame rose) (1999), L'Évangile selon Pilate (2000), La Part de l'Autre (2001), Lorsque j'étais une œuvre d'art (2002), L'enfant de Noé (2004), Ma vie avec Mozart (2005).
World religions play an important role in Schmitt's writing. In "Le Cycle de l'Invisible", Schmitt attempts a harmonization of religions and cultures. "Milarepa" is the first issue in this series and depicts Tibetan Buddhism. The second volume, "Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran" is dedicated to Sufism, a subset of Islam, also referencing Judaism. "Oscar et la dame rose" (the third volume) concerns Christianity. "L'enfant de Noé" deals with Judaism and Christianity. "Le Sumo qui ne pouvait pas grossir" (Zen Buddhism) rounds off the series.
Oscar and the Lady in Pink
This story is about Oscar, who's only 10 years old and about to die,because his form of leukemia has not responded to treatment, he has been living in a French hospital for a very long time.Because no one talks to him about his illness or what is likely to happen, he feels isolated, alone, and miserable.
He meets Granny Rose,a very elderly hospital "pink lady", whom he loves talking to. He thinks Granny Rose is the only adult who understands him most. Oscar doesn't believe in God until one day when Granny Rose successfully convinced him to write letters to God and tell Him about his thoughts, worries and fears.
I was a little worried at one point that bringing God into the book might make this book turn into some kind of preaching exercise and it doesn’t. Instead we are given the insight into the life of an angry, upset and confused young boy as he makes sense of his situation and Schmitt gets us into the thoughts and emotions of that boy incredibly well.
Aware of the fact that he's going to die,he starts living his life on fast forward,and takes you on an incredible emotional ride.What I liked most about this book is its honesty and witty charm. The ending is really touching and it shows how God works in mysterious ways. Don't get me wrong here. It's not a book about religion, but it's more about how we view life and death.
"The more you age
, the more it falls to you to taste and
appreciate life. You must become refined artist.
At
twenty years, any moron knows to enjoy
life, but at one hundred, when moveing seems
imposible, you should know to put your
intelligence at work"
ps : i read the boog from a pdf file on the internet,unfortunately i don't own any right to that so i can't publish the adress here,but you can serch it ;)
Oscar si Tanti Roz
Această poveste este despre Oscar, care are doar 10 ani urmeaza să moară, pentru că forma lui de leucemie nu a răspuns la tratament, el ajunge sa-si petreaca viața într-un spital francez.Deoarece foarte mult timp nimeni nu vorbește cu el despre boala lui sau ceea ce este probabil să se întâmple, se simte izolat, singur, și mizerabil.
El o întâlnește pe Granny Rose, o infirmiera foarte în vârstă "tanti roz", cu care lui ii place sa vorbeasca. El crede ca Granny Rose este singurul adult care-l mai înțelege. Oscar nu crede în Dumnezeu până într-o zi, când "tanti roz" l-a convins cu succes s-a scrie scrisori lui Dumnezeu și sa-i spuna despre gândurile, grijile și temerile lui.
Am fost un pic ingrijorat, la un moment dat că aducerea lui Dumnezeu în cartea ar putea transforma cartea într-un fel de a predica,exercițiu dar nu este vorba de asa ceva. În loc ni se da introspecție în viața unui băiat supărat și confuz,furios care incearca sa se complaca de situația sa și Schmitt ne transpune în gândurile și emoțiile pe care băiatul le traieste, incredibil de bine.
Conștient de faptul că el va muri, el incepe sa traiasca viata pe repede înainte, și te duce intr-o cursa incredibil de emoționanta.Ce mi-a placut cel mai mult la această carte este onestitatea și farmecul spiritual. Finalul cu adevărat atinge și ne arată cum Dumnezeu lucreaza pe cai misterioase. Nu ma intelegeti gresit aici, nu este o carte despre religie, dar e mai mult despre modul în care privim viața și moartea.
"Viaţa e
un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l
supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primito este veşnică.
Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi,
găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi
nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o
arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit
pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un
simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l
meriţi. La cei o sută de ani ai mei pot spune că
ştiu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrâneşti mai
mult, cu atâta se cade să ai bunul gust de a
aprecia viaţa. Trebuie să devii rafinat, artist. La
douăzeci de ani, orice cretin ştie să se bucure de
viaţă, dar la o sută, când nici măcar să te mişti
nu mai eşti în stare, trebuie să ştii să-ţi pui
inteligenţa la lucru"
ps: eu am citit cartea de pe un pdf pe pc,din pacate nu am drepturile de autor si nu pot publica adresa,dar o puteti cauta ;)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
